Prima Pagina arrow Articole Critica arrow La o aniversare
 
 
Iulia Halaucescu
Prima Pagina
Note Biografice
Expozitii
Premii
Articole Critica
Casa Halaucescu
Galerie
Interviu
Bibliografie
Iulia Halaucescu

 

Familia Versescu

Mama

Bunica

La bradul uscat din Suhard

La o aniversare

 La o aniversare

Iulia Halaucescu: un nume, o atmosfera, o lume, un destin…Cred ca, rasfoind un dictionar al pictorilor, cu greu as gasi un artist, care sa fi fost sau sa fie in asemenea masura implicat in existenta insasi a mediului de viata. Nu numai a peisajului, desi in creatia Iuliei Halaucescu rolul lui este imens-de fapt definitoriu-fiindca in pictura ei totul devine “peisaj”, sub forma complexa si profunda a ambiantei traite. Prin urmare, nu este vorba doar de infatisarile naturii locale, zonale sau de pe alte meleaguri, ci de ecourile unui intreg univers in care coexista, se influenteaza si se definesc reciproc: natura, dar si oamenii crescuti si traiti in ea; creatiile de orice fel, de la obiectele arheologice stravechi la bisericile medievale sau mai noi; de la case si gradini la impunatoarele constructii industriale ale vietii moderne. In ambianta intra insa si felul de-a fi al oamenilor, felul lor de a gandi si de a se comporta; obiceiurile si preferintele, mentalitatea lor, caracterul, vorba, tinuta exterioara si ninterioara, masura raporturilor dintre idealuri si simtul realitatii, dintre sentiment si ratiune.Toate aceste componente ale ambiantei contureaza fizionomia, intotdeauna unica, a unui loc. Este tocmai ceea ce Iulia Halaucescu, poate mai bine si mai mult decat oricare dintre artistii nostrii, a stiut sa obtina: dezvaluirea acestei unicitati a portiunii de univers romanesc in care i-a fost harazit sa traiasca. A jucat, in acest sens, un rol esential fidelitatea, ca mod de viata al pictoritei. Un mod in care, surprinzator, nu a existat niciodata riscul monotoniei, al repetitiei si uniformizarii, ci, dimpotriva, s-a afirmat mereu proaspat elanul spre cercetarea realitatilor fermecatoare, dar nu lipsite de capcane, ale ambiantei careia i se devoteaza cu ardoare. Toate stau marturie in acest sens-operele pictate sau desenate, dar si locuinta si atelierul artistei: un adevarat muzeu rezultat din peregrinarile ei de cercetatoare (alaturi de mereu entuziastul si devotatul ei sot) a geografiei, arhitecturii, folclorului visual ale acestei zone. Pretutindeni sunt prezente temeinicia si autenticitatea; ne vorbeste despre ele dialogul dintre obiectele colectiei de icoane vechi, olaria traditionala si tablourile care ni se alatura-moderne in conceptie, viziune si factura. Ne mai vorbeste despre corespondenta secreta dintre o privire atenta si sensibila, cum este cea a Iuliei Halaucescu, si microuniversul in care traieste, darul ei de a identifica in el simbolurile apte sa faca din acest microunivers un macrounivers viabil, fara spaime inhumane si fara ambitii demonice. Trec prin imaginile Iuliei, ca intr-o procesiune benefica, personajele ascunse in chipul cotidian al oraselor si satelor de pe aici. Le simtim, desi invizibil, ritmul molcom si totusi energic al trecerii lor prin viata; auzim parca glasul emotivitatii lor prea facil numita sentimentalism; inregistram farmecul ospetiei si afabilitatii, care apartin in egala masura privelistilor, oamenilor, obiectelor din aceasta lume a Iuliei Halaucescu.

Astazi istoria si critica de arta se straduiesc, impreuna,prin intelegerea ghidata de astfel de demersuri, sa faca din cunoasterea operelor de arta vizuala o experienta mai adanca decat cea a simplei bucurii a contactului cu frumosul. Dincolo de a vedea forme si culori armonioase sau de a urmari spectacolul micilor drame ale disonantelor anume provocate spre inteleapta lor rezolvare, adevaratul “tablou” stie sa ne atraga in lumea valorilor esentiale ale existentei noastre. In arta romaneasca moderna, Iulia Halaucescu se afla printre cei a caror creatie solicita astfel de interpretari, garantii ale “necesitatii interioare” a operei, cum ar spune Kandinsy, maestrul experientei spirituale prin arta.

Sa recapitulam, prin intermediul actualei ample expozitii sarbatoresti, tot ceea ce, de-a lungul anilor, ne-a incantat in operele Iuliei Halaucescu, ne-a energizat, ne-a inseninat, limpezindu-ne gandurile, sentimentele. Sa dezghiocam, cu rabdare si disponibilitate interioara, talcurile care se ascund in contururile puternice, de viziune expresionista, ale peisajelor pictoritei: in culorile intens dramatice, totusi sever mentinute in ordinea unui invincibil echilibru interior, ale imaginilor de biserici si case; in expozitiile florale purtand cu ele parca indemnuri ecologice; in portretele care investigheaza cu dragoste si perspicacitate fizionomia; dar si in notatiile de calatorie prin lume, schitate cu fina intuitie a specificului unui loc sau al altuia, din care Iulia, mereu fidela, revine, marturisind, precum odinioara Ioachim de Bellay, fericirea regasirii.

Multumindu-i pentru tot ce ne-a oferit pana acum, marturisim, la randul nostru, nerabdarea cu care asteptam noi-si totusi eterne-infatisari ale acestor privelisti

 

                                                                                                Amelia Parvu

 

SiteMap © 2017 Iulia Halaucescu - Fundatia culturala Iulia si Petronius Halaucescu
Concept realizat de catre Firma de web design
 
WEB DESIGN SITECONSTRUCT