Prima Pagina arrow Articole Critica arrow Arta Iuliei Halaucescu
 
 
Iulia Halaucescu
Prima Pagina
Note Biografice
Expozitii
Premii
Articole Critica
Casa Halaucescu
Galerie
Interviu
Bibliografie
Iulia Halaucescu

 

Familia Versescu

Mama

Bunica

La bradul uscat din Suhard

Arta Iuliei Halaucescu

Arta Iuliei Halaucescu

 

O pictura – observa odata Picasso – e “cea mai buna imagine ascunsa” a autorului ei. Pictura Iuliei Halaucescu, bazata deopotriva pe figuratie si sugestie, denota o subliniata aspiratie spre monumental si poetic. Un trandafir, un crin, o lalea, iau proportii gigantice; un fluture pare o descindere din fastuoasele viziuni eminesciene ale paradisiacului. Cu atat mai mult unele constructii moderne, o piata, o strada sau un baraj, un viaduct sau un port, vizeaza colosalul, artista nefiind tentata de forta stihiilor, ci de marcarea unui anumit spirit prometeic. O face fara retorism, intr-un limbaj mergand spre esente, expansiv la ora solara de varf, neocolind misterele orizonturilor montane sau marine, pastrand lumini pana si in secventele nocturne (“Noaptea in golful Tomis”), totdeauna lasand sa se vada ori sa se imagineze prezenta omului – faurar. O face in numele unei conceptii vitaliste, cu elanuri ascensionale amintind de poemele lui Blaga din tinerete. Pictorita cu studii sistematice de filozofie, diplomata in regula, a gasit in autorul “Poemelor luminii” o personalitate congenera. Ne-o demonstreaza ciclul “Evocari” la versurile lui Lucian Blaga. Reverii subiective – evocari si nu “ilustratii”,ele sunt poeme paralele, confesiuni proprii cu suport reflexive, pe marginea lecturilor din Blaga.

Ajungem astfel la mitologia personala a Iuliei Halaucescu, care in doua din zece momente ale ciclului mentionat se declara solidara cu muntii, embleme ale tariei si grandiosului. “Ii vorbeste in special Blaga din “In munti, cel din “Dati-mi un trup voi muntilor”.Transpar in toate manifestarile artistei, consecvente impulsuri montane, explicabile prin fapte biografice:  nascuta la Tarcau – in spatial mitic al Vitoriei Lipan din Baltagul – nedespartita practice de locurile inalte de la Piatra Neamt, stilul Ioanei Halaucescu imbina gravitatea, solemnitatea si legendarul, de unde “Scaldatoarea vulturilor(Ceahlaul)”, O toamna in munti”, ”In munti, iarna”, “Un lac intre munti”, “Muntele de aur”, “Varful Toaca in zapada”, dar si “Legenda Dochiei” sau casele urcand in munti, adica in istorie, in evocatorul tablou “Stramutatii luminilor” (dedicate celor catarati pe inaltimile de deasupra lacului Bicaz).

Liniile curbe, apropiate broderiilor, sunt preferate de catre Iulia Halaucescu traseelor rectiliniare. Daca procedeul e lesnicios, cand – ca in “Stramutatii luminilor” si-n zeci de alte secvente montane – relieful vorbeste insusi prin ondulatii “mioritice”, linia curba vine, deliberat, sa estompeze monotonia unor constructii moderne incare primeaza unghiurile drepte. Departe de simetriile si geometrismul unui Utrillo, de contururile acestuia parca trase cu rigla, Iulia Halaucescu imprima Figuratiei anumite alunecari si asimetrii, de unde imprevizibilul si noutatea notatiilor sale facand din “Colosii de la Bicaz”, din “Orsova noua” sau din “Perspectiva in zbor de pasare”, creatii ce retin atentia. Artista de la Piatra Neamt – prezenta in expozitia de la “Muzeul de Arta” din Iasi cu aproape doua sute de acuarele si desene colorate – prefera arhitecturile sugerand lectura spontana. Contribuie la aceasta rapiditate si precizia desenului, contururile ferme puternic marcate, iar in cazul pieselor florale, culoarea care se dizolva in atmosfera, suprapunandu-se desenului. Se manifesta tipic un dualism care confera personalitate pictoritei: pe de o parte nevoia de constructie si esentializare, de alta reverie, lirismul cromatic, feminitatea ca aliaj al senzatiei cu emotia. Acuarelele castiga prin juxtapunere, punand in relief proeminenta tonurilor stralucitoare, luminoase – cu accente de galben, de rosu si azur – dar surprinzator nu transparentele specifice genului surprind, ci elementele de contrast; altfel spus, acuarela rivalizeaza cu disponibilitatile uleiului, trece de la reprezentari clare la cadente aspre sugerand densitatea materiei. Ritmuri contrapunctice innobileaza sistematic naratiunea si descriptia in rafinatele note de drum de tara – de la Iasi la Portile de Fier, de la Varatec la Tomis, din Maramures pana la Sulina – sau  in notatiile rapide, sintetizatoare, din calatoriile prin Bulgaria, Grecia, Polonia, Ungaria si RD Germana. Si trebuie precizat ca desenele colorate, fixand impresii de drumetie, sunt realmente cuceritoare.

Calitatile acuarelistei se reflecta elocvent si in cele cateva portrete de personaje mature sau de copii. Aici siguranta liniei e – ca la vechii autori de fresce – factor decisive. Culoarea fuzioneaza cu desenul; nici o ezitare nu e permisa, caci aici rectificarile nu pot sterge urmele. Un facies se exprima prin ochii vii, definitorii, care polarizeaza datele psihice. Mana unui violinist(Ion Voicu) trece in primul plan. Vivacitatea fetei unui copil e specifica unui Gavroche roman. Intr-un fel expozitia actuala are – in ce priveste biografia artistei – semnificatia unei retrospective, ea reunind lucrari realizate in ultimii cincisprezece – douazeci de ani. Constanta ramane, pe traseul celor aproape patru decenii de la prima sa participare la expozitie, dupa zeci de expozitii personale si dupa treisprezece participari la expozitii peste hotare, vointa de a face din clipa care trece un moment destinat memoriei. Pe scurt, Iulia Halaucescu continua in chip original seria valorilor legate de numele Margaretei Sterian, al Margaretei Radulescu si ale altor personalitati feminine ilustrate in picture.

                                               

 

 

 

                                                                                     Constantin Ciopraga

 

SiteMap © 2017 Iulia Halaucescu - Fundatia culturala Iulia si Petronius Halaucescu
Concept realizat de catre Firma de web design
 
WEB DESIGN SITECONSTRUCT