Prima Pagina arrow Articole Critica arrow PERMANENTA TINERETE A ARTEI
 
 
Iulia Halaucescu
Prima Pagina
Note Biografice
Expozitii
Premii
Articole Critica
Casa Halaucescu
Galerie
Interviu
Bibliografie
Iulia Halaucescu

 

Familia Versescu

Mama

Bunica

La bradul uscat din Suhard

PERMANENTA TINERETE A ARTEI

PERMANENTA TINERETE A ARTEI

 

 

In sala de la etaj a “Caminului artei”, Iulia Halaucescu prezinta o expozitie a acuarelei care-i atesta, inca o data, ferma stapanire a acestei tehnici. O tehnica, desemnand prin definitie, spontaneitate, imposibilitatea revenirii, a retusului decisive. O tehnica a transparentelor, a acordurilor clare. Numai ca Iulia Halaucescu e  o meditativa, spontaneitatea ei se intemeiaza pe o reflectie indelung asimilata. Ceea ce e foarte evident, in peisajele sale, in care monumentalitatea peisajului industrial se insoteste firesc cu desfasurarea larga a privelistilor de natura. Artista nu accepta solutii gratioase, ci investigheaza infatisarile prezentului pentru a descoperi imagini impunatoare.

De aici, o anume elaborare previzibila, in sensul ca acuarelele consemneaza fragmente ale unei viziuni pe care Iulia Halaucescu stie ca le va afla in natura cercetata de ea. Exista, astfel, o tematica intrucatva limitata a peisajului, pentru ca artista se indreapta cu precadere spre structuri colosale, spre intinderi peste care se bolteste un orizont inalt, definit de vaste aglomerari geologice sau de geometrii ale noilor blocuri. Ceea ce confera savoare acuarelelor din ciclul “Ape si munti” e o anumita febrilitate a culorilor din unele lucrari, izbucnirea fierbinte a cate unui rosu de amurg, albele straluciri ale cladirilor proiectate pe fundaluri cu o cromatica grava.

Mai libere in expresie, notele de calatorie marturisesc o intalnire neasteptata cu peisajul elaborarii mentale; astfel incat ele au o mai adanca vibratie a liniei si culorii. Nu cred ca modelele sale ar putea fi identificate cu unii maestrii ai expresionismului: imaginea se decupeaza larg, pictural, ferita de orice crispare. Ea se randuieste, mai curand, in ordinea dreptei cumpaniri a colorismului romanesc, in compuneri lirice care ii amintesc pe artistii scolii iesene.

Impresia lirismului, a poeziei exprimate insa, in izbucniri fulgurante, nu in molcome ritmari – e accentuata de imaginile din “Structuri florale”, fara indoiala cea mai interesanta incercare de largire  a viziunii artistei. Ecouri, poate, din grafica orientala se aud in aceste dialoguri ale culorilor incarcate de lumina. Fundaluri calme, ce linistesc aceste flacari, linii accentuate energic, cladiri tesaturi ample, de o mare libertate a conturului.

Mai putin implinite mi s-au parut tatonarile in directia unor compozitii ce implica incorporarea alegorica sau portretistica a unor personaje ( Concertul de Paganini, de exemplu).

Dar tocmai aceste incercari au darul sa demonstreze disponibilitatile unei artiste ce nu vrea sa se cantoneze intr-o tematica in care si-a dobandit un neindoielnic prestigiu.

                                   

                                                                                            

                                                                                                Dan Grigorescu

 

SiteMap © 2017 Iulia Halaucescu - Fundatia culturala Iulia si Petronius Halaucescu
Concept realizat de catre Firma de web design
 
WEB DESIGN SITECONSTRUCT