Prima Pagina arrow Articole Critica arrow IULIA HALAUCESCU
 
 
Iulia Halaucescu
Prima Pagina
Note Biografice
Expozitii
Premii
Articole Critica
Casa Halaucescu
Galerie
Interviu
Bibliografie
Iulia Halaucescu

 

Familia Versescu

Mama

Bunica

La bradul uscat din Suhard

IULIA HALAUCESCU
 
Franta 1992

 

Iulia Halaucescu cucereste Bucurestiul! Stilul acuarelelor sale s-a impus atentiei si ramane viu intiparit in memorie. Expozitia sa actuala intregeste o personalitate si afirma o artista. In realitate, dupa paisprezece ani de intense activitate, cu participari frecvente si meritorii la expozitiile din tara sau la cele organizate in strainatate, suita acuarelelor sale din “personala” deschisa in salile din Bulevardul Balcescu, defineste trasaturi stilistice proprii, intr-un gen al artei considerat adesea pe nedrept periferic. A reusit sa demonstreze ca acuarela este un mijloc de exprimare artistica la fel de viabil, modern si contemporan ca si pictura sau sculptura. A gasit in acest gen noi valente emotionale si tenacitatea dovedita anterior s-a concretizat intr-o maniera subiectiva in interpretarea realitatii, intr-un mod propriu de a folosi fluiditatea si transparenta pe care le ofera tehnica acuarelei, in accente si contraste viguroase sau de un rafinamnet ce gaseste forma cea mai intense si originala.

Iulia Halaucescu a ajuns la aceasta forta expresiva in urma unei evolutii artistice firesti, de la peisajul fidel, obiectiv in interpretare, redat insa in tuse viguroase si in tonuri clare, de culoare, stilizand pe cele aflate in natura si accentuindu-le valorile, la peisajul intelectualizat si interpretat prin prisma unei idei filozofice, transformat intr-o compozitie savanta.

Pornita pe un astfel de drum, a inceput sa selecteze, sa elaboreze preferand acele aspecte si compozitii ce i-au sugerat prin senzatia de miscare si violenta luminii, in fluiditatea apoi si involburarea muntilor cu cerurile de albastru inchis ,in amestecul panoramicului oraselor cu natura inconjuratoare, o idee, o semnificatie in plus, fie a locurilor redate, fie a impusurilor si ideilor literar – filozofice.

Locurile preferate au fost Bicazul si Piatra Neamt, incat – daca am reuni lucrarile intr-o ampla retrospectiva – am obtine o cronica si totodata o fresca autentica a anilor de constructie a Bicazului si a noului oras Piatra Neamt, a Bacaului si a imprejurimilor pitoresti, si in esenta, am parcurge o epopee emotionanta a vietii si a victoriei oamenilor asupra naturii. De data aceasta, in expozitia din B-dul Balcescu, Iulia Halaucescu, cu mici exceptii, se infatiseaza intr-o factura noua, a profunzimilor poetice si filozofice. Nu s-a desprins usor si poate ca nu trece definitiv in domeniul picturii rationale deoarece in expozitie multe lucrari apartin modului de a picta anterior ca in “Flori”, “Concert de orga la Riga”, “Catedrala incoronarii la Budapesta”- si altele - amintiri si evocari cu nuante sentimentale.

Cele mai multe lucrari din expozitie sunt impartite in doua cicluri:”Legendele vechi si noi de pe valea Bistritei” si “Evocari la opera lui Lucian Blaga” si mai ales la ciclul din urma, atrasa si entuziasmata de opera lui Blaga, fantezia, introspectia, indrazneala gandirii plastice sunt evidente in imagini noi ca factura stilistica. Dar si in celelalte lucrari ca: “Framantarea cosmica”, “Trei pelerine”, “Dialogul”, “Prelidiul” s.a , Iulia Halaucescu indrazneste sa viseze in culori, stapana pe un mestesug indelung experimentat.

Poeziile lui Blaga insa inaripeaza gandirea si sentimentalismul artistei care ataca cu curaj o noua interpretare a spatiului si luminii in acuarela, o problema esentiala a artei moderne contemporane. De aici unele lucrari ne apar sincope plastice, tuse discontinue sau fluide ingemanand si topind tonurile unele intr-altele.

Intr-un astfel de raport cu natura, se situeaza creatia actuala a Iuliei Halaucescu. In lucrarile sale sesizam totodata o mare facultate de organizare, stiinta sfidarii problemelor tehnicii traditionale ale acuarelei de o maniera neta, clara,proprie. Ea si-a descoperit vocatia in acest gen al artei extreme de sensibil, care este acuarela, refuzand sa faca distinctie intre arta majora si minora, cautand calitatea independent de destinatia operei.

Cautand sinteza, concretizarea ideilor, eleganta si claritatea tusei, Iulia Halaucescu tinde spre simplitate, facand totodata din intelegerea limbajului sau o problema primordiala a creatiei.

Este un fapt imbucurator ca in Bucuresti se afirma artistii din diferite alte orase la fel de pregnant ca si cei mai buni din Capitala. Iulia Halaucescu a depasit de mult barierele provincialismului cultural, daruita fiind cu generozitatea publicului larg ce gaseste in operele sale adevarate satisfactii estetice

                                                           

                                                                                                           Mircea Deac

 

SiteMap © 2017 Iulia Halaucescu - Fundatia culturala Iulia si Petronius Halaucescu
Concept realizat de catre Firma de web design
 
WEB DESIGN SITECONSTRUCT