Prima Pagina arrow Interviu
 
 
Iulia Halaucescu
Prima Pagina
Note Biografice
Expozitii
Premii
Articole Critica
Casa Halaucescu
Galerie
Interviu
Bibliografie
Iulia Halaucescu

 

Familia Versescu

Mama

Bunica

La bradul uscat din Suhard

Pictura este una singura....

Folosind prilejul oferit de marea retrospectiva a Iuliei Halaucescu, am avut o interesanta convorbire cu artista despre pictura si despre alte cateva lucruri.

Constantin Potinga: Draga noastra maestra a acuarelei romanesti, vedeti in adevar, in acest domeniul al artelor plastice un camp inepuizabil de expresie?
    Retrospectiv vorbind, care credeti ca este aportul Iuliei Halaucescu la emanciparea acuarelei spre un statut de autonomie?
    Cum comentati opiniile unora care plaseaza acuarela, grafica, in general, intr-o pozitie secundara fata de pictura? Mai sunt oare actuale astfel de puncte de vedere?
    
Iulia Halaucescu: Am lucrat in mai multe tehnici (pictura in ulei, pictura murala, mozaic, sgrafitto, proiecte pentru tapiserii (dupa care s-au executat tapiterii, unele de dimensiuni mai mari, in ateliere din Tg. Neamt, de catre maici) si pictura in culori de apa). Ma exteriorizez mai mult in acuarela, care este pentru mine o adevarata pasiune, o simt mai aproape, pentru ca vibreaza poate cel mai intens temperamentul meu, sensibilitaii mele si tocmai de aceea caut sa o speculez la maximum, de la tusa cea mai energica, aproape dura, pana la cele mai subtile nuantari fluidice. Incerc sa ajung cu ea de la patosul epic, pana la transparenta lirica, la cele mai intime trairi spirituale.
    Acuarela pentru mine, este aidoma valului marii, care te invaluie ca o mangaiere, este ploaia dupa arsita unei zile toride, este unduirea intr-un spatiu fara margini. La inceput n-a fost cuvantul. Nici o tehnica din lume nu se asemuieste cu imbinarea si irizarea culorilor in vartejul de apa.
    Elogii celor care au inventata pigmentul de apa, cristalin cu adevarat, pur ca sufletul neintinat, unduios ca dansul si muzica, inaripat ca poezia.
    Am avut multe de luptat cu prejudecatile, potrivit carora acuarela ar fi o arta perisabile, cand de fapt culoarea de apa are o vechime de mii de ani inaintea erei noastre, (de exemplu frescele din pesterile de la Altamira, Lascaux si altele).
    In tarile nordice, in special, se da o mare atentie acestei tehnici, ca sa nu mai vorbim de extremul orient, de unde provine de fapt (China, Japonia).
    In Anglia, se stie ca cel mai mare pictor, turner, a fost un stralucit acuarelist, iar tara lui are o academie speciala de acuarela.
    Sunt ingrijorata chiar pentru relativa pierdere a traditiei acuarelei in tara noastra, unde pornind de la Carol Pop de Szatmary, unii dintre cei mai mari artisti ca Grigorescu, Andreescu, Luchian, Schweitzer - Cumpana, Juster, Max Arnold, au practicat culorile de apa, cu mare dragoste, facand din acuarela o arta de sine statatoare.


C.P.: Unii autori au semnalat o sincronizare -  prin finalitatea ideologica comuna - a pucturii si graficii, a acuarelei. Considerati astazi, ca finalitatea lor poate fi numai ideologica?
I.H.: Numai la noi este prejudecata de a cataloga acuarela drept grafica.
    Pictura este una singura, care poate fi practicata in culori de ulei sau culori de apa.
    Pictura in ulei este o tehnica moderna, de cateva sute de ani; pictura prin intermediul culorilor fluide de apa este cunoscuta inca de milenii inaintea erei noastre.
    Sunt multe exemple in istoria artelor in care artistii de mare renume au practicat acuarela in pictura: Cezanne, acest mare deschizator de drumuri, in ultima perioada a creatiei sale, a desfiintat granita dintre ulei si acuarela. Conceptia a artistica innoitoare s-a manifestat in egala masura, in viziuni similare, indiferent de tehnica abordata. Tuner, prin opera sa, in majoritate executata in acuarela, a fost precursorul impresionismului, iar abstractionismul s-a oficializat prin lucrarea "Acuarela Abstracta" a lui Kandinski. Cele mai multe picturi din opera lui Paul Klee, sunt executate in acuarele si inca multe, multe alte exemple mai pot fi date.


C.P.: Eu consider ca in creatia dumneavoastra, atat cat o cunosc, atat in acuarela cat si in ulei, notatia directa indiferent de tema, nu se reduce la fidelitatea fata de motiv. Motivul il vad doar ca punct de plecare. Urmeaza exprimarea plastica a spontaneitatii sentimentelor, trairilor clipei.
    Aceasta nu doar in ceea ce priveste peisajul sau florin. Cred ca aceasta este valabil si pentru portret, unde sunteti o artista de referinta. Este adevarat acest punct de vedere? Cum il comentati?
I.H.: Tot ce este fiinta, floare, legenda, natura, evenimente care pot intra in circuitul artistica, viata sau moarte, ca pictor incerc intai sa le inteleg, sa le simt, sa patrund in viata anterioara a fenomenelor, sa le filtrez emotional si apoi printr-o interpretare personala, sa redau sincer o imagine autentica, de esenta.
    Am libertatea sa aleg ceea ce exprima ideea mea despre viata sau despre moarte, cu toata gama nuantata de sentimente.
    In lunga mea activitate de creatie am mii de schite care-mi preced lucrarile propriu-zise. Toate aceste desene de elaborare, pentru orice tehnica, de ulei sau acuarela, uneori mi se par mai valoroase decat lucrarile insele.
    Ceea ce e spontan, sau direct, este invatatura de la maestrul meu, Schweitzer Cumpana, care-mi spunea: "Sa lucrezi si sa gandesti atat de mult la o lucrare, incat sa para ca e facuta dintr-o data, sa nu para rupta sau muncita"
.
       

    "Important este sa poti sa intelegi si sa simti ca tot ceea ce te inconjoara, tot ceea ce exista renaste, traieste si moare. Tot ce e viata, cu trecut, prezent si viitor, om, legenda, vis sau poezie. Daca poti sa intelegi si sa simti asta, daca poti sa redai ceea ce simti in imaginea cea mai apropiata tie, intr-un limbaj propriu, cred k poti nadajnui sa te apropii si chiar sa ajungi la arta.
    ....Cel mai bun prieten al meu este natura. Nicaieri nu m-am simtit libera, mai sincera, mai aproape de infinit si mai pura, ca in mijlocul unui peisaj, in care muntii se oglindesc in valurile apelor, unduite de bataia vantului.
    Numai natura te poate accepta asa cum esti, cu framantarile si nemultumirile, cu bucuriile si exaltarile, cu lacrimile si disperarile tale."

 Iulia Halaucescu

 

SiteMap © 2017 Iulia Halaucescu - Fundatia culturala Iulia si Petronius Halaucescu
Concept realizat de catre Firma de web design
 
WEB DESIGN SITECONSTRUCT